Tocmai am terminat de citit eseurile si confesiunile lui Octavian Paler, alaturate in aceasta carte, Desertul pentru totdeauna. O carte in care m-am regasit pe alocuri si m-am asemuit cu autorul, cu exceptia unei importante precizari : eu, spre deosebire de el, sunt lipsit de genialitate. Mi-a placut s-o citesc, desi daca ma intrebi despre ce e vorba, nu pot spune prea multe. As putea spune ca nici ceea ce pretinde a fi, nu este. Eseurile nu prea le vad, confesiunile, da. In plus, in carte mai gasim o tentativa de roman de fictiune sau ceva de genul asta, impletit cu scurtele sau lungile, dupa caz, confesiuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu